De ce nu poți să scrii

De ce nu poți să scrii

PENTRU CĂ ȚI-E FRICĂ!

Daaa, aia e toată șmecheria… ți-e prea frică să scrii bine.

De unde știu asta?

Că vorbești. Că nu vine la tine un prieten să te întrebe cum ți s-a părut filmul și tu taci ostentativ pentru că nu știi exact cum să te exprimi și că te temi că va suna aiurea și lumea te va judeca. Cu toate astea, în scris tocmai de aia te temi.

Și de aceea lumea se exprimă nejustificat de academic, folosind cuvinte mari, greșit, și extorsiunea unui degajament.

Secretul este să scrii mult și natural. Cu toții vorbim, ne exprimăm… la naiba, trăim în comunitate, mergem la rude în vizită de Crăciun, avem întâlniri romantice cu necunoscuți și întâlniri de afaceri cu oameni mai bogați decât noi.

În tot acest timp vorbim.

Știu că mă repet, este o singură idee aici. Dacă ai depăși teama nejustificată că toți oamenii sunt critici literari în secret, ai scrie bine.

Oamenii, în ziua de azi, reactionează la autenticitate și naturalețe: EXCELENT! Este literalmente singurul lucru pentru care nu ai nevoie de pregătire specială.

PE DE ALTĂ PARTE!

Nu spun că nu trebuie să-ți pese, nu. Ceea ce spun este că nu trebuie să-ți pese atunci când scrii, dar să-ți pese atunci când editezi.

Bukowski (sau altcineva) spunea „scrie beat, editează treaz”.

Eu, Cătălin, povestitor-vânzător, scriu prima variantă de text complet detașat, cu nepăsare aproape. Nu mă uit la greșeli de ortografie, de exprimare, nu trebuie să fie frumos, trebuie să aibă doar FLOW, continuitate, să fie exact ce-mi vine să zic în acea clipă.

După ce termin o primă ciornă, încep să corectez, atent, rațional, cu respect pentru cititor.

Pe scurt: cititorii caută autenticitate și respect.

Teama asta este nejustificată, și o avem cu toții. Teama de a ne expune, teama de a face, sau spune ceva ce nu poate fi luat înapoi. Dar este o frică nefondată. De fapt oamenii nu stau la vânătoare pentru a te judeca, pentru a găsi și taxa orice greșeală… Și dacă cineva face asta, cu siguranță va găsi ceva oricum.

În momentul în care renunți la teamă, vei descoperi că deja știi să scrii. Din cauză că ai făcut asta, verbal, o viață întreagă. Din cauză că ai citit. Din cauză că ai ascultat oameni vorbind.

O lecție de antropologie

Pe vremuri, când oamenii erau încă triburi primitive de neanderthalieni, toate beneficiile reveneau celui mai puternic, care trebuia să-și păstreze statutul în fața tribului pentru a nu fi ucis cu o piatră de al doilea cel mai puternic membru al tribului.

De aceea trebuia să avem foarte mare grijă în a nu pierde niciodată din imaginea construită pentru că asta însemna că pierdeam totul. Și acea frică a rămas în mod total nejustificat cu noi și astăzi.

Dacă scrii prost o dată nu e nimic, toți scriitorii mari au început prin a scrie mizerii. Și apoi au făcut capodopere și nimeni nu-i sună noaptea să-i acuze că prima carte, vândută în 30 de exemplare a fost un eșec.

Tot ceea ce ai nevoie se află deja în mintea ta sub o barieră a fricii. Nu-ți fie teamă!

De ce nu poți să scrii?

Poți.

Fă-o!

 

Catalin

Distribuie acest articol pe retelele tale preferate de Social Media

Despre Autor

Cătălin Bocăeț
Cătălin Bocăeț

Senior Copywriter, scriu mult și citesc și mai mult. Am multe idei, le testez și apoi scriu articole cu rezultatele.